Nothingandall

Just another WordPress.com weblog

Când însuşi glasul / Quando até a Voz – Mihai Eminescu Janeiro 15, 2008

Filed under: Mihai Eminescu,poesia — looking4good @ 1:53 am

Quando até a voz…

Quando até a voz do pensamento cala,
Me envolve o doce canto de uma prece –
Então te chamo; o meu chamar te abala?
Sairás da fria bruma que te tece?

E a escuridão da noite aclararás
Com teu olhar pacífico e risonho?
Retorna, deixa as sombras para trás,
Para te ver voltar – como num sonho!

Vem lentamente… perto… ainda mais;
Chega sorrindo junto à minha face,
Mostra-me, num suspiro, que és tornada.

Que teu cílios nos meus façam-se laços,
Para que eu sinta um frêmito nos braços –
Para sempre perdida e sempre amada!

Trad. Luciano Maia

—————————————
(versão original)

Când însuşi glasul

Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Resai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind … ca-n vis, aşa vii!

Cobori încet… aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c’um suspin arat-o,

Cu geana ta m-antinge pe pleope
Să simt fiorii stringerii în braţe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!

Mihai Eminescu (n. 15 Jan 1850 em Botoşani sau Ipoteşti, Romania; m. 15 Jun 1889, Bucuresti)

Anúncios